Cărți

2021 și 36 de cărți citite

De când am început să citesc, am aflat de această platformă intitulată Goodreads, dar niciodată nu am fost atras de ea… până anul trecut. Acum mi se pare că are cel mai eficient sistem de organizare și, în plus, nu mai utilizezi hârtie, deci e benefic și mediului.

Dacă vreți să fim prieteni, acesta este profilul meu – https://www.goodreads.com/user/show/121728536-cimpoeru-adrian. Aici îmi puteți vedea biblioteca virtuală, organizată pe rafturi. Spre exemplu ce citesc(?), ce vreau să citesc(?) și ce am citit(?). Mai apoi mi-am organizat cărțile în funcție de perioada de care aparțin (clasici și contemporani). Iar anul acesta vreau să dedic un raft doar lecturilor parcurse, deși le pot vedea la provocarea pentru fiecare an, mi se pare că sunt mai organizate astfel.

De asemenea, am descoperit de câteva luni că nu-mi mai displac e-book-urile! Tocmai de aceea, anul acesta vreau să trec la următorul nivel și să încep să folosesc un Kindle! Poate o să-mi fie mai ușor să parcurg cele 30 de lecturi pe care mi le-am propus pentru 2022 avându-le pe toate de-o dată la mine.

Ca o scurtă notare, statisticile spun că cea mai scurtă carte citită din anul trecut este „Dactilografa de noapte” de Nora Iuga, iar cea mai lungă (care are în jur de 900 de pagini) este intitulată „Orașul semilunii” de Sarah J. Maas.

De asemenea, am citit variat (ceea ce mi-am și propus!). De la thriller, la non-ficțiune și romance cu (dramă), care nu lipsește niciodată.

Dacă vreți să vedeți ce am citit mai exact, puteți intra pe profilul meu de Goodreads, iar unele titluri au și o scrută recenzie făcută de mine. Pe Instagram am, însă, mai multe recenzii (@literamica).

În altă ordine de idei, anul acesta îmi propun să postez (cel puțin) o mini-recenie pentru fiecare carte citită și aici.

2022-

În 2022 vreau să citesc teatru mult, vreau să-l redescopăr pe Caragiale, dar și poezie contemporană. Nu prea am citit eu poezie contemporană până acum, pentru că nu mi se pare foarte relevantă. Am observat că mulți autori mizează pe pasajele alambicate, din care nimeni nu înțelege nimic și chiar mi-e incomod să stau în brațe cu DEEX 2009 ed. Corint, care are 1000 și ceva de pagini.

De asemenea, versul alb este tot mai exploatat, ceea ce nu mă deranjează. Nu cred că ar trebui să te deranjeze tipul de vers utilizat, atât timp cât poezia este scrisă bine. Dar acesta este un subiect pentru un întreg articol.

Planurile mele literare acestea sunt, iar în rest de cele enumerate, se aplică și cele din anii trecuți (proză scrută – contemporană și clasică. Sper să-l citesc și pe Shakespeare, dar nu mă grăbesc…).

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.