AUTOR – JULIEN SANDREL
EDITURA – TREI
AN APARIȚIE – 2019
NR. PAGINI – 208
„-Nu poți să-l arunci pe copil odată cu apa din copaie, îmi replicase cu brutalitate. Nu ești o mamă perfectă, nu ești o femeie perfectă, nu ești o fiică perfectă, îți garantez eu. Dar te străduiești când ai ocazia. Fiecare se descurcă așa cum poate și nu există de-o parte mamele perfecte și de cealaltă, idioatele, mâțul meu pufos. Te-am văzut cu Louis de mii de ori. În ochii săi, ești mama perfectă, fiindcă ești mama lui. Să nu te îndoiești niciodată.”
(Citat din carte).
Am auzit pentru prima dată de acest roman în cadrul clubului de lectură WomenEsteem International, ediția din noiembrie.
Nu pot spune că m-a atras atunci, pentru că nu am înțeles bine ideea cărții. Dar peste câteva săptămâni am văzut-o la secțiunea „recomandate”, iar atunci chiar m-a fermecat scurta recenzie care însoțea fotografia. Venind și 2022, am decis ca prima lectură a acestui an să fie „Camera Minunilor”, un roman savuros și delicios de intrigant.
Totul începe cu o familie tipică. O mamă și un fiu, dar băiatul pe nume Louis nu are parte de prea multă atenție de la singurul său părinte pe care-l are alături. Adolescentul în vârstă de 13-14 ani ajunge să interiorizeze tristețea și dezamăgirea pe care o resimțea văzând toate acestea, iar a sa mamă nu vedea sub nicio formă semnalele pe care protagonistul romanului încerca să i le împărtășească, să o familiarizeze.
Toate acestea duc la o adevărată dramă, care începe într-o zi obișnuită, în care protagoniștii fac activități cotidiene. Mama sa era distrasă de problemele de la muncă, iar adolescentul încerca să comunice cu ea. Aceasta îl ignoră. Nu a luat în considerare niciun cuvânt al copilului său, el se simte oarecum jignit. Neascultat.
Iar în toată agitația aceea, pleacă cu cea mai mare neglijență și dezinteres. Totul se oprește în loc atunci când Thelma, mama adolescentului, îl vede întins pe jos, izbit din plin de un camion.
„Aud un zgomot surd, ce mă duce cu gândul la sirena unui pachebot în pericol. Ridic capul și timpul încremenește… telefonul meu se sparge de asfalt… urletele de lupoaică pe care o spinteci. mă lupt… respiră…”
(Citat din carte).
Așadar Louis este la spital… Este în comă, iar Thelma tocmai acum și-a dat seama unde a greșit, de fapt. O lună are la dispoziție să-și revină. În caz contrar, doctorii îl vor deconecta de la aparate.
A urmat o lună… 30 de zile foarte intense, trăite la maxim, pentru că mama băiatului descoperă un caiet cu niște lucruri pe care ar fi vrut să le facă protagonistul pe parcursul vieții, dar pentru că nu e sigură că va mai ajunge să le facă, deși niciodată nu și-a pierdut speranța că-și va reveni, a luat decizia să le facă ea pentru copilul său și să se filmeze, pentru a-i arăta când își va reveni din comă.
Pentru a afla cum a decurs această lună, despre care vă pot spune că e foarte intensă, vă invit să lecturați romanul, pe care îl găsiți cu 10 lei în majoritatea librăriilor online.
CIMPOERU ADRIAN 