Și Munții Au Ecou
de Khaled Hosseini
Editura NICULESCU
*Titlu disponibil pe Niculescu.ro
Unul dintre cei mai bine vânduți autori la nivel mondial este Khaled Hosseini, cel care a dat viață poveștilor „Vânătorii de Zmeie”, „Și Munții Au Ecou” și „Splendida Cetate a Celor O Mie de Sori” ne încântă și în acest volum cu un univers de-a dreptul fascinant. Se folosește la fiecare pas de salturi în timp, comparând astfel viața personajelor din prezent cu cea din trecut, evidențiind posibile evoluții sau involuții.
Intitulată sugestiv „Și Munții Au Ecou”, nu este o carte care urmărește evoluția câtorva personaje principale, ci a tuturor, iar asta am apreciat foarte mult.
Și, spre deosebire de celelalte titluri semnate de el, cartea de față nu are o acțiune propriu-zisă, desfășurându-se pe mai multe planuri. Nu se petrece în niște parametrii bine definiți, iar autorul se joacă foarte ușor cu mintea cititorului, surprinzându-l la fiecare pas, pentru că nu este deloc un volum a cărui continuare o poți intui cu ușurință.
Totul începe într-un sat atât de sărac, încât copiii mor iarna de frig, din Afganistan. Urmărim povestea de viață a lui Saboor, a soției și a copiilor lor, care nu este deloc prielnică. Din fericire, soția sa are un frate care lucrează într-un oraș vestit pentru o familie înstărită. Îi vizitează lunar, aducându-le totodată o sumă modică de bani, care sunt de mare ajutor familiei. Asta până când relația dintre ei se rupe, apărând un mic conflict, să-i spunem, astfel încât nici legătura nu au mai ținut-o.
Și, înainte de toate acestea, Saboor, unul dintre personaje, a fost nevoit să se recăsătorească – mama copiilor săi (Pari și fratele ei) a murit, având nevoie de o femeie care să-i crească. Din ceea ce putem observa, această femeie încearcă să nu facă diferențe între copii, dar totuși… cum era de așteptat, îi ține sub aripa ei pe copiii născuți de ea și, mai apoi, vine rândul celor din urmă.
Întorcându-ne în prezent, însă, Nabi (unchiul copiilor) se concentrează pe muncă, fiindu-le loiali celor doi soți pentru care lucrează. Timpul trece, iar ei nu pot face copii, așa că adoptează unul, dar nu oricare, ci pe PARI. Nabi a despărțit-o de fratele și tatăl ei, despre care nu vom mai afla multe detalii, dar așa a considerat că e mai bine – decât să moară de foame/sete și să ducă o viață mizeră în acele locuri.
Peste ceva amar de vreme, Suleiman, bărbatul pentru care lucrează, se îmbolnăvește grav. Soția sa își ia copilul și îl părăsește, așa că are nevoie de cineva, pentru a avea grijă de el. Mama sa avea să moară și ea în curând. Așa că Nabi, pentru a prezenta spiritul loial pe care îl manifestă față de stăpân, are grijă de el o lungă perioadă de timp. Dar la un moment dat se gândește să plece. Nu a apucat, pentru că moartea lui Suleiman a venit cu pași repezi, lăsându-i lui toată averea.
Acum mai rămăsese un singur lucru de făcut, să o găsească pe soția lui, pentru că se îndrăgostise și totul era perfect. Dar s-a întâmplat ceva tragic și cu ea, iar Nabi își petrece ultimii ani din viață în casa moștenită.
Cartea de față este de-a dreptul senzațională! V-o recomand cu mare drag. Citiți mai întâi „Vânătorii de Zmeie” și „Splendida Cetate a Celor O Mie de Sori”, iar pe aceasta lăsați-o ca pe o nuvelă dintr-o carte. O s-o apreciați mult mai mult așa!
CIMPOERU ADRIAN 