Vassa și Noaptea
de Sarah Portier
*Titlu disponibil pe Librarie.net
Cu un început promițător și o copertă pe măsură, „Vassa și Noaptea” este semnată de Sarah Portier în anul 2017, fiind tradusă tot atunci și în limba română de Mihaela Sofonea, la editura Nemira.
Am citit pe la începutul acestui an școlar acest volum, care o are ca protagonistă pe Vassa. Cartierul în care ea locuiește împreună cu mama și surorile vitrege era plin de ciudățenii. Spre exemplu, noaptea era foarte lungă.
Personajele își desfășoară viața cotidiană într-un mod minimalist, care nu este ieșit din tipare. Pe timpul nopții ele își găseau diverse activități. Dacă stai o eternitate, cât durează noaptea, fără să faci nimic, nu ai cum să nu te plictisești.
Așadar, printr-o conjunctură neștiută de nimeni, se ard becurile, iar una dintre surori trebuia să meargă la magazin pentru a cumpăra altele. Însă acest lucru devine imposibil când Babs, proprietara magazinului – în ciuda faptului că e o bătrânică care pare neajutorată – îi decapitează pe cei care o fură. Unealta ei magică era o mână plutitoare, care făcea constant semne către hoț.
Dintre toate personajele, Vassa își ia inima-n dinți și pleacă în toiul nopții la magazin. Odată ajunsă acolo, observă că mai era lume în el, ceea ce o liniștise. După ce a intrat în centrul comercial și s-a dus glonț la becuri, se așază la rând pentru a plăti. O treceau toate transpirațiile.
Dintr-o dată acea hidoasă mână începe să arate spre ea. La început nu și-a dat seama. Desigur, proprietara a luat-o la întrebări, fata tot susținând că ea nu a furat nimic.
Văzând-o atât de tânără, neajutorată și speriată, Babs îi dă două variante: ori urmează calea celorlalți, ori o lungă perioadă de timp lucrează ca vânzătoare. Deși dacă am compara intervalul de timp menționat în carte cu cel din realitate, am spune că e foarte puțin. Dar într-o lume în care bezna domnește, nopțile durând infinit mai mult decât ale noastre, nu e deloc puțin. Pe lângă toate acestea, este nevoită să stea în permanență la magazin, nu are voie să plece nicăieri.
Neavând prieteni, în afară de o păpușă vie don lemn, timpul trece foarte greu. BY’s (centru comercial) nu e deloc palpitant și intrigant.
Însă acesta era ultimul aspect care o preocupa pe Vassa. Scopul ei era să supraviețuiască, însă încetul cu încetul simte că numai poate. Caznele la care e supusă devin insuportabile, dar protagonista își calculează fiecare pas cu atenție, întrucât nu vrea să regrete urmările, dar și timpul pierdut, în care s-a supus vrăjitoarei.
Există anumite zone ale existenței umane care se pretează la explicații și mai există zone obscure, dincolo de care cuvintele refuză să mai facă față.
[…] întunericul nemărginit mă face să-mi vină greu să cred că vreunul dintre voi își va mai aminti dimineață vreun cuvânt din această conversație și oricum voi fi moartă înainte de micul dejun.
Dar pierderea asta este, s-o spunem, un proces. Nu presupune că ai terminat.
Mi-a plăcut tot, cu excepția ultimelor pagini. Mi s-au părut extrem de plictisitor in comparație cu restul cărții.
Tocmai de aceea i-am oferit pe Goodreads
Dar e o carte bună, care merită citită.
CIMPOERU ADRIAN 