România în primul Război Mondial

România în primul Război Mondial

România a semnat în anul 1883, la cererea regelui Carol I, un tratat secret cu Puterile Centrale, una dintre cele două alianțe politico-militare din perioada Primului Război Mondial. Însă la începerea războiului propriu-zis, la 28 iulie 1918, Carol I a trecut peste dorința sa de a se alătura  oficial de partea Puterilor Centrale și, prin consiliul de coroană de la Sinaia, a declarat neutralitatea României, care avea să dureze timp de doi ani, până în 1916.

În anul menționat anterior, după moartea regelui Carol I și urcarea pe tron a conducătorului Ferdinand I și a reginei Maria, România intră în război, de partea Antantei, alianța care avea cele mai multe șanse să câștige, deoarece era formată din mai multe țări, dotate bine politico-economic.

La scurt timp avea să declare război Austro-Ungariei, pentru recuperarea teritoriilor românești de sub stăpânirea acestui imperiu, care avea să se și destrame după încheierea războiului, dar și pentru eliberarea românilor de sub stăpânirea austro-ungară. 

  Ca în cadrul orcărei lupte sau chiar război, au existat anumite campanii, bătălii reprezentative. În cazul țării noastre, România, am avut, printre altele, două campanii foarte importante, dintre care una în care am pierdut și una în care am avut avantaje. Mai exact, în campania din anul 1916, germanii ocupă ⅔ din țară, capitala mutându-se, în acel moment, la Iași.

Când nimeni nu mai avea speranțe și nimeni nu mai credea că un stat atât de distrus avea să-și revină, mai ales după ravagiile care îi cinsteau pe germani, cu toate acestea, în campania din anul 1917, petrecută la Mărăști, Mărășești și Oituz, România și-a revenit după daunele provocate de germani, fiind totodată o campanie reprezentativă și foarte importantă, care definește una dintre cele mai frumoase și de glorie momente ale țării noastre din perioada Primului Război Mondial. Desigur, în parametrii în care poate fi frumoasă, până la urmă, o perioadă de război, în care oamenii mor cu sutele de mii, statele își pierd sau câștigă granițe.

Totuși,  durata alterării stărilor politico-militare și sociale dintre țări avea să continue. Soldații luptau la foc continuu pe front: fie în tranșee, fie în cadrul unor războaie sau campanii fulger. Condițiile de trai, în cazul oricărui tip de luptă, erau groaznice, de-a dreptul dezastruoase.

Spre exemplu, tranșeele, în ciuda faptului că reprezentau o bună strategie militară, aveau, însă, un sistem de igienizare… inexistent. Soldații își făceau nevoile acolo, luptau acolo, mâncau, dacă aveau ce, acolo. În ceea ce privește apa, ei bine, era depozitată în niște recipiente deloc igienice, în care, în urmă cu ceva timp, a fost combustibil. 

Dar, cu toate acestea, mai exista și frontul de acasă – alcătuit din copii și femei… și, cum toți bărbații erau pe front, treaba de acasă trebuia, desigur, și ea făcută de cineva, ci anume de persoanele menționate anterior. Pe lângă toate acestea, femeile și copiii erau, pe de-o parte, implicați într-un mod indirect în război, prin asigurarea umilelor alimente, posibilului echipament, dar nu în ultimul rând, în producerea muniției, care era indispensabilă celor aflați pe front, lupând. 

  Din toate acestea rezultă, deci, faptul că viața în tranșee, pe frontul propriu-zis și pe frontul de acasă, era de-a dreptul îngrozitoare. Inumană, am spune astăzi, în secolul al XXI-lea. Important este că în prezent rareori izbucnesc războaie, ceea ce ar fi și este, pentru că suntem într-o astfel de situație, dezastruoasă și, cu siguranță, mult mai rea decât în perioada Primul Război Mondial, atunci când tactica militară era mai redusă, iar capacitatea armelor și numărul lor infinit mai mic.

Revenind, însă, în 1918, când avea să se încheie războiul, prin tratatele de pace, urmărindu-se, în aceeași măsură, reîmpărțirea coloniilor.  Cele mai importante tratate care s-au stabilit la încheierea Primului Război Mondial, la 11 noiembrie 1918, sunt: tratatele de la Versailles, tratatul de la Neuilly, cu Bulgaria, tratatul de la Trianon, cu Ungaria, fiind cel mai important, aș spune eu, pentru că prin intermediul său s-a realizat întregirea României Mari.