Pamfil Șeicaru: ”Nazist, fascist, omul Securității române”

Despre viața lui Pamfil Șeicaru

Cuprins:

Biografie

Ziarist, prozator și istoric, Pamfil Șeicaru este o personalitate foarte discutată de-a lungul timpului. Se spune că a fost „omul securității române” în perioada comunismului și că i s-a propus în numeroase rânduri să pună într-o lumină bună ideologia menționată pentru a nu avea probleme. Tocmai de aceea este o figură controversată a secolului XX.

S-a născut în anul 1894 la Buzău, decedând 86 de ani mai târziu, la 20 octombrie 1980. A călătorit foarte mult în afara țării, în state precum Spania și Germania, ținând la curent oficialii cu situația politico-militară de pe meleagurile respective. Treptat a scris în publicații precum „Curentul”, „România muncitoare” etc.

De asemenea, opera sa este foarte vastă, având un număr considerabil de titluri publicate. Câteva cărți reprezentative carierei sale de scriitor și om politic în perioada securității române sunt:

„Nicolae Iorga”
„România în Marele Război”
„Scrieri din exil” (mai multe volume)

Exilul

Șeicaru mai este cunoscut, pe de o parte, pentru faptul că a fost exilat. În tot acest timp a scris constant și mult. O bună perioadă de timp a trăit în sărăcie la periferia Madridului. Acesta și-a alcătuit în anii săi de pribegie o întreagă operă memorialistică prin cărţi precum cele despre „Istoria partidelor politice în România” (1958), „Istoria Partidului Naţional-Ţărănesc”, vol. I şi II – apărute la Editura „Carpaţi” din Madrid în 1968, monografiile ce discută „Unirea naţională”, „Ideea forţă a României” (1959) sau cea a lui Octavian Goga – raportat doar la poezie şi politică.

Opera

„Eram obligat să încerc să fac un tablou al acestei epoci de frământări cu încleştări şi pasiuni dezlănţuite, de idei antagoniste, de tendinţe opuse una alteia şi, mult mai puţin, de interese materiale. Martor al acestei epoci prin profesia mea de gazetar, indirect, am participat la toate evenimentele care s-au succedat din 1913, astfel că pot aduce, de bună seamă, o contribuţie utilă pentru istoricii de mâine. Profesia mi-a înlesnit relaţii, cunoaşterea a ceea ce se peterece în culisele vieţii politice, aşa cum am cunoscut şi regizorii spectacolului, care aveau o mare grijă şi interes să nu fie descoperiţi.” a spus scriitorul într-un jurnal de-al său.

De asemenea, opera acestui autor, care constituia un punct de reper al culturii, a fost și este extrem de iubită grație statului unic și modului în care așterne cu ușurință cuvintele pe foaie.

Ultimii ani de viață

În 1945 a fost condamnat la moarte de către comuniști, însă în 1966 a fost grațiat de Nicolae Ceaușescu și protejat de ampla acțiune demarată de Securitate în favoarea publicării articolelor și cărților favorabile politicii de independență față de Moscova a șefului de stat de pe atunci.

Fotografii

După cum am menționat la început, în 1980 avea să moară.