Marin Preda. Un romancier și 100 de ani
Cuprins:
Introducere
Ieri, 5 august, a avut loc un eveniment foarte important: centenarul nașterii lui Marin Preda. Da, s-au împlinit deja 100 de ani de la nașterea unuia dintre cei mai cunoscuți și citiți romancieri români.
Am vizionat cu o curiozitate deosebită o ediție de colecție a unui show de-al lui Marius Tucă, intitulată „Aurora Cornu, scriitoare și fosta soție a lui Marin Preda”. Continuând, însă, despre fostul soț al doamnei Cornu – o figură mai actuală, care datează din secolul al XX-lea. A murit destul de recent, acum 42 de ani, în 1980.
Copilăria
La 5 august 1922, în comuna Siliștea-Gumești din județul Teleorman (foarte aproape de mine), avea să se nască într-o familie de plugari subiectul articolului curent: Marin Preda. Părinții săi nu erau căsătoriți, așadar a preluat numele mamei sale, Joița Preda. Pe parcurs are probleme cu școala, deoarece în România acelor timpuri învățătura nu constituia o prioritate și pot, de asemenea, să fac o corelație cu celebra poveste „Moromeții”, în care este surprinsă situația limită a lui Niculae: copil bun, care-și dorește să învețe, îi place, vrea să meargă la școală, dar părinții, cu precădere Ilie, tatăl, nu erau dispuși să îl țină la școală. Așadar, învățătorul Ionel Teodorescu îl înscrie pe Marin – copilul la școală… din cauza motivelor menționate anterior, pierde un an, fiind reînscris 365 de zile mai târziu, desigur, în aceeași clasă.
Ulterior își continuă studiile la școala din sat, până în punctul în care acest aspect era posibil.
Plecarea din satul natal
În 1936 evitând Școala Normală din Alexandria (pe atunci, reședința județului fiind la Turnu Măgurele), unde taxele erau prea mari, se prezintă la Școala Normală din Câmpulung-Muscel, dar este respins la vizita medicală din cauza miopiei. (Fiecare județ având o școală de învățători, erau preferați la examene cei din județul respectiv.) Tatăl intenționează acum să-l dea la o școală de meserii. Intervine însă salvator librarul Constantin Păun din Miroși, de la care elevul Marin Preda își procura cărți, și îl duce la Școala Normală din Abrud, unde reușește la examenul de bursă cu nota 10. Se integrează vieții de normalist internist, este mulțumit de profesori, se împacă bine cu colegii ardeleni și petrece vacanța de iarnă a anului 1939 la un coleg din Abrud.
Activitatea literară și profesională
Șase ani mai târziu debutează în ziarul „Timpul”, cu schița unei povești intitulată „Părlitu‘”. Apoi avea să ocupe postul de corector în cadrul ziarului menționat anterior. Urmează să își dea demisia, iar pentru scurt timp este angajat funcționar la Institutul de statistică. La recomandarea lui E. Lovinescu, poetul Ion Vinea îl angajează secretar de redacție la „Evenimentul zilei”.
O altă reușită din cariera sa este traducerea operelor lui Dostoievski, un alt consacrat al literaturii, de data aceasta, ruse.
Opinii
Îmi pregătisem cu o săptămână în urmă o pagină memorialistică pe care să o setez pe o perioadă destul de scurtă ca principală, cu fotografii, fragmente și citate. Nu știu de ce, dar nu s-a salvat, iar ieri când am vrut să postez noile setări am observat că nu funcționează, așadar m-am rezumat la o simplă postare.
Sunt un mare fan al poveștii Moromeților, am văzut „Cel mai iubit dintre pământeni” și sunt la curent cu tabelul bibliografic al lui. Mi se pare un scriitor deosebit, care se remarcă prin naturalețe și, totodată, pricepere și îndemânare în cele scriitoricești. Am scris și o recenzie a romanului „Moromeții”, pe care o puteți lectura aici.
Dacă aș face un top al autorilor citiți de mine, Preda se încadrează cu siguranță în primele trei locuri. Țin să închei în această notă și vă invit, de asemenea, să achiziționați romanele (dacă nu le dețineți), iar dacă deja le aveți în bibliotecă, să le citiți. Dacă nu altcândva, măcar de centenar!
CIMPOERU ADRIAN 