Problema africană: sărăcia

Problema africană: sărăcia

 Cu toții știm, fără doar și poate, faptul că Africa trăiește încă din cele mai vechi timpuri un paradox. Continentul în sine este bogat, dar oamenii sunt săraci, întrucât nu știu să gestioneze profesional resursele de care dispun.

  Guvernul african, dar și specialiștii estimează că undeva prin 2030, teritoriul african va rămâne fără apă. Tocmai de aceea în ultimii ani, în ultimele luni s-au înregistrat foarte multe migrații către occident, asta însemnând Europa, America de S și N, dar și  România, unde s-a înregistrat o pondere semnificativă. 

   Pe lângă sărăcie, corupția a luat, de asemenea, mare amploare pe aceste plaiuri uitate de restul lumii. Acest lucru constă în faptul că anumite persoane sustrag banii publici pentru a-i utiliza în scopuri personale, în condițiile în care majoritatea banilor furați trebuiau investiții în îmbunătățirea calității apei. Acesta poate fi, cu siguranță, unul dintre factorii în care puțini africani beneficiază de apă curată. 

  Vă spuneam mai devreme faptul că locuitorii migrează către țările occidentale,  iar cei mai mulți se și stabilesc pe teritoriul lor. Pentru a putea duce o viață cel puțin decentă, oamenii se angajează. Țărilor în care au migrat le convine, pentru că este mâna de lucru ieftină, iar ei, fiindcă au nevoie de bani, se supun și acceptă ofertele neavantajoase și neprofitabile pentru ei. 

  Revenind, însă, asupra problemei hidrografice și a sărăciei, un studiu realizat de jurnaliștii Capital.ro, dar și de alte publicații, arată faptul că Africa nu va scăpa niciodată de sărăcie, cel puțin uitându-ne la cum este gestionată acum. 

  Pe de altă parte, Yash explică faptul că situația nefavorabilă a continentului se datorează lipsei dependenței de ajutor internațional, ceea ce înseamnă că țările africane nu au depins și nu depind de alte puteri externe și, poate, mondiale, precum România, de exemplu.

Unele state din Africa s-au blocat în mentalitatea că nimic nu se poate face fără ajutor din afară, insistă Tandon, care este sprijinit în afirmaţii de economista de origine zambiană Dambisa Moyo.

Aceasta este de părere că sărăcia va fi redusă în Africa în momentul în care ajutorul internaţional va fi stopat.

Afirmaţiile celor doi sunt mai mult decât surprinzătoare, cu atât mai mult cu cât amândoi cunosc foarte bine continentul african din moment ce provin de aici.

Liderii ONG-urilor şi organizaţiilor care luptă pentru combaterea sărăciei şi a crizei alimentare din Africa au fost întotdeauna de părere că statele dezvoltate nu acordă suficientă atenţie continentului african.

De curând, un studiu al Programului Alimentar Mondial trăgea un semnal de alarmă legat de lipsa hranei din unele ţări din Africa, studiu în care se arăta că au fost donați doar 3,7 miliarde de dolari deşi erau necesari 6,7 miliarde de dolari.

Până una-alta, până când liderii lumii şi cercetătorii îşi vor da seama care sunt cauzele pentru care Africa se zbate într-o săcărie cruntă, vor mai fi sute sau chiar mii de copii care se vor lupta cu foamea, şi milioane de oameni care vor trăi la limita existenţei. Sărăcia are un viitor în Africa.

  În concluzie, Africa este un teritoriu bogat, însă la baza acesteia stau state sărace.