„Escape Room” – Maren Stoffels
Prin dorința și entuziasmul de a ajunge la inimile cititorilor, Maren Stoffels a început să scrie înainte să împlinească 15 ani, moment în care dorește să-și publice poveștile. Timp de doi ani s-a confruntat cu refuzuri categorice ale editorilor, până când a reușit să-și publice romanul ei de debut, „Dreadlocks & Lipstick”. Scriind și tot lansând cărți peste cărți, a ajuns în anul 2009, când a fost inclusă, grație talentului său, în lista „Cincizeci de cele mai mari promisiuni pentru viitor”. De atunci și până acum, a publicat în fiecare an câte o carte. Spre exemplu, în 2021 „Lock Down”. Propun, totuși, să ne oprim la 2017, care a constat în „Escape Room – Camera Groazei” și „Cursă”.
În ceea ce privește „Escape Room – Camera Groazei”, căci despre aceasta vom vorbi; Dacă vă doriți un horror ușor, care nu intră foarte mult în descrieri, dar bun, de cinci stele, romanul de față este alegerea potrivită. Cu umor pe alocuri, evidențiindu-se relațiile dintre personaje, dar nu în ultimul rând, suspans – în cele mai multe cazuri -, această carte este de-a dreptul captivantă. Și, odată ce o începeți, nu o puteți lăsa jos din mână cele 200 și ceva de pagini, în ediția de buzunar, surprinzător de frumoasă. Ideea poveștii este impresionantă, dar și stilul de scriere și transpunerea poveștii, în sine, sunt la fel de bine practicate.
Pe de altă parte, mi s-a părut foarte concentrată și destul de scurtă. Deși povestea s-a încheiat, iar autoarea nu a mai lăsat loc de un al II-lea volum, mi-ar plăcea să citesc despre viețile personajelor după escape room.
În altă ordine de idei, avem patru prieteni care decid să meargă la o așa-zisă cameră de scăpare. Regulile sunt simple, trebuie să găsească toate indiciile, pentru a reuși să iasă din cameră în timp util. Mai exact o oră. Dacă Alissa, Miles, Mint și Sky se blocau, puteau cumpăra indicii, dar acesta din urmă costau timp prețios. Cartea a devenit oarecum horror după ce află că maestra jocului, Cleo, cea care controla tot ce mișca prin cameră și îi supraveghea non-stop prin intermediul camerelor de filmat, nu voia să-i mai lase afară, astfel încât cei patru au petrecut mult mai mult timp decât se așteptau între pereții groazei.
Cleo, fata aceasta cu tulburări mintale (din gelozie și dorința de răzbunare fără motiv pe unul dintre personaje) începe să le facă rău, punându-i să se tundă de tot părul din cap, îi chema lângă o ușă care despărțea camera lor luminată de o beznă totală, moment în care ea venea și le prindea degetele în ușă, rupându-le.
Cu toate acestea, nu pot spune că a fost o carte dură, care să dea fiori cititorului și să-l facă să-i fie frică de ceea ce se întâmpla. Tocmai din acest motiv, o recomand și persoanelor de 12, poate chiar 10-11 ani.
CIMPOERU ADRIAN 