CULTURĂ GENERALĂ

Tradiția de Moș Nicolae

Iată că a venit și luna decembrie a acestui an… sau luna cadourilor? Să recunoaștem, cele două sintagme sunt oarecum sinonime. Aceasta este o temă pe care voiam tocmai de anul trecut să o abordez. Mai exact tradiții de…, însă a trecut și 6 decembrie și 25, așadar n-am mai apucat. Trecând peste alte detalii, vă propun să citiți în cele ce urmează despre o personalitate foarte iubită de copii. După cum probabil ați observat din titlu, celebrul Moș Nicolae (cu toate că sondajele – și asta nu e surprinzător – arată că nu e așteptat nici măcar cu jumătate din entuziasmul atribuit celuilalt bătrân dăruitor).

Ei bine, dacă Moș Crăciun este o figură cunoscută și chiar adesea colorată sau desenată, Sfântul Nicolae este mai misterios, neavând ca simbol reprezentativ o anumită vestimentație. În tradiția populară, după cum știm cu toții, el este aducătorul de dulciuri, însă în ultimii ani a început să dea (și) jucării.

Cu toate acestea, Moș Nicolae este doar un apelativ al Sfântului Nicolae. La începutul vieții sale a fost o persoană simplă, dar parcă cu o soartă predestinată. A fost dus la școală pentru a studia tainele din Sfânta Scriptură, ulterior întâmplându-se să rămână orfan – moment în care a alocat întreaga avere moștenită construirii unei biserici.

Odată ajuns la vârsta maturității, acesta a dorit să se călugărească, însă Dumnezeu a avut alte planuri cu el, ajungând episcopul din Myra-Lichi.

Se spune că apare pe un cal alb, care semnifică prima zăpadă căzută în luna decembrie. Cadourile pe care le lasă an de an fiecărui copil simbolizează dragostea lui pentru copii și faptul că este un protector al acestora. Pe de altă parte, povestea lui a început, conform tradiției, la salvarea a trei fete de la desfrâu, procedând în felul următor: în miez de noapte s-a furișat la casa părintelui și i-a lăsat o pungă cu bani, procedând așa pentru fiecare copilă. Tatăl lor a rămas uimit și chiar a folosit mica comoară în folosul fiicelor sale. Anonimitatea acestor gesturi i-a inspirat pe oameni să ofere daruri în seara de 5 spre 6 decembrie.

Tradiția românească ne transmite că ocrotește orfanii, văduvele, fetele sărace și nemăritate, dar și soldații. Tocmai de aceea este invocat în cadrul unor astfel de situații.

În Germania, lucrurile stau puțin diferit. Tradiția sărbătoririi Moșului a apărut prin îmbinarea unei figuri păgâne cu imaginea creștină a Sfântului Nicolae, care este văzut de germani ca un bătrân care poartă un sac în spate și o nuielușă în mână. Pe lângă ghetuțe, copiii pregătesc în ajun o scrisoare în care își aștern toate dorințele și câțiva morcovi pentru caii moșului.

În Franța, copiii lasă în ajun de Moș Nicolae un pahar de vin, câțiva morcovi și puțin zahăr. De 6 noiembrie, tradiția spune că cei cuminți primesc ciocolată, turtă dulce, fructe și trimit scrisori rudelor pentru a le ura sărbători fericite. Chiar dacă la noi nu se spune cum ajunge Moș Nicolae, în Franța, acesta se deplasează pe un măgăruș alături de Moș Nuielușă, care e îmbrăcat în negru. În funcție de cât de cuminți au fost copiii, aceștia primesc fie un cadou, fie un băț.

Deci iată că obiceiurile diferă în funcție de țară, însă un lucru e cert: povestea sa se învârte în jurul dăruirii, al bunătății, al cadourilor și, de ce nu, al generozității.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.