„Drumuri și doruri” – Marina Costa

A fost odată o fată în Atena/frumoasă ca floarea de mirt./Glasul ei era clopoțel de argint/în timpul sărbătorilor.

„Drumuri și doruri”

de Marina Costa

Recent am citit un volum de poezii primit de la autoarea sa, Marina Costa. Se intitulează foarte frumos „Drumuri și doruri”, fiind publicat în anul 2019 la editura Amanda Edit. Mi-a plăcut foarte mult, poeziile care formează întregul titlu sunt scrise dintr-o perspectivă de-a dreptul impresionantă. Pentru mine a fost o gură de aer de la poveștile fantasy pe care le citeam.

Însumează 132 de pagini și cuprinde două mari teme: Drumuri și Doruri, fiecare cu numeroase poezii scrise în versuri albe, dar cu niște mesaje foarte solide și puternice, abordând, de asemenea, diverse subiecte.

Dedic acest volum mamei și soțului meu, precum și tuturor celorlalți care m-au inspirat…

Marina Costa, „Drumuri și doruri”, Amanda Edit, 2019

Titlul începe într-o notă patriotică, vorbindu-se despre Marea Unire și Alba Iulia, reușind să treacă pe parcurs de la o idee la alta. Iar în ceea ce privește grafica coperții și ceea ce ne este reprezentat pe ea, printr-un contrast de mov, roz și culori mai simple, alb, poate chiar galben… are un design interesant, care vine de minune în completarea părții mai teoretice, a poeziilor propriu-zise.

Revenind asupra versurilor, nu pot să nu observ mărcile eului liric, care se remarcă prin verbe și pronume la persoana I, interjecții, substantive și pronume în cazul vocativ și multe altele. Și, deși nu este caracteristic acestui tip de text, fiecare creație literară spune ceva, transmite o poveste.

Iar în cele ce urmează, vă propun să citiți o poezie reprezentativă cărții de față, numindu-se „Alba Iulia”. Nu e foarte lungă, are doar trei strofe, dar mesajul este foarte concentrat.

Bat clopotele în cetatea

legiunilor latine de odinioară,

vestind pentru urmașii acestora

clipa Unirii.

---

Sufletele frățești din toate colțurile

care vorbesc aceeași limbă

își dau mâna în hora

universal cunoscută.

---

Doina este a noastră a tuturor,

înălțată din toate piepturile

însemn de unire.

„Alba Iulia”, „Drumuri și doruri” pagina 21.

Cum scrie în poezia „Amintiri” (pag. 101), Vulturii gândului/sfâșie trupul inert al amintirii…, cu fiecare capitol și fiecare vers pe care îl citesc, îmi aduc cu atât mai mult aminte de cărțile poveștile lui Jules Verne și imaginile conturate în poeziile lui Alecsandri și Goga.

Toate acestea se datorează, după cum spune și Geo Călugăru în prefață, vocației, cu care „nu este de glumit”.

Cel mai mult mi-a plăcut transparența cu care d-na Costa, pe numele real Lelia-Elena Vasilescu, își conturează romanele; de apreciat sunt, desigur, și coperțile inovative.

Pe această cale, vă invit să vă achiziționați cartea direct de a autoare, prin intermediul adresei de e-mail solpicador@gmail.com sau puteți lua legătura pe pagina web http://www.solpicador.wordpress.com. De asemenea, îi mulțumesc și eu pentru exemplar!