Conform izvoarelor istorice, telegrafia este existentă încă din vremea consacratului Galileo Galilei, cu precădere din anul 1609. Acesta era considerat un aparat revoluționar vremii, care folosea forța electromagnetică în scopul transmiterii de cuvinte. Dacă vorbim despre primele invenții de acest tip, lucrul de față era posibil grație unui cod de 172 de semne, mult mai complex decât cel al lui Morse.
Însă așa cum îl cunoaștem noi, a fost reactualizat și îmbunătățit de Samuel Brese Morse în anul 1839, fiind considerat un electromagnet datorită principiilor după care acesta funcționează. Atrage, de fapt, o mică placă subțire din metal cu un instrument de scris în capăt și cu o viteză constantă, lăsând pe banda de hârtie niște puncte sau linii asociate alfabetului Morse.
El funcționa prin transmiterea unor semnale electrice printr-o sârmă aflată între stații. Pentru o transmitere simplă a mesajelor, Morse a dezvoltat un cod ce îi poartă numele, care atribuia un set de linii și puncte pentru fiecare literă a alfabetului.
În ceea ce privește influența sa asupra conflictului militar derulat la scară mondială între 1914 și 1918, acesta a facilitat comunicarea pe timpul unei astfel de crize. În anul 1843, Samuel Morse a reuşit să convingă Congresul Statelor Unite ale Americii să construiască prima linie de telegraf între Washington DC și Baltimore.
Un an mai târziu, pe 24 mai 1844, aflat în sala Curții Supreme de Justiție a SUA, Morse a transmis primul mesaj telegrafic folosind codul menționat anterior. Mesajul i-a fost trimis asistentului său, Alfred Vail, care se afla în stația de tren „Mount Clare” din Baltimore (Maryland). Cuvintele transmise atunci de Morse au reprezentat un citat din Biblie: „What hath God wrought!” (adică Ce a făcut Dumnezeu!).
Alfabetul Morse a fost folosit încă din anul 1910 în domeniul aviației, iar dirijabilele Zeppelin erau adesea folosite pentru supravegherea navelor în Primul Război Mondial. În jurul anului 1920, Codul Morse a început să fie folosit ca metodă de comunicare în aviaţie, iar începând cu 1930 toți militarii erau obligați să-l cunoască.
Codul Morse a fost vital și în cel de-al Doilea Război Mondial, în timp ce comunicațiile maritime nu ar fi fost posibile fără radiotelegrafie, metodă care a fost folosită până în 1999, moment în care a fost înlocuită de sistemele de comunicare marină de mare frecvență.
Cu toate că ambele alianțe au conștientizat eficiența sa (Antanta și Puterile Centrale în Primul Război Mondial, iar ulterior Axa Berlin-Roma-Tokyo și Liga Națiunilor în Al Doilea), acesta a fost utilizat cel mai mult în cadrul conflictului 1914 – 1918 de Antanta, fiind și cea câștigătoare.
Chiar dacă în ziua de astăzi telegraful nu mai este folosit, fiind înlocuit cu telefonul și Internetul, el a pus bazele revoluției comunicațiilor ce a condus la inovațiile ulterioare. Și, dacă ar fi să concluzionăm o idee demnă de memorat, ar fi aceea că din unele perspective, instrumentul electromagnetic de față a schimbat deznodământul conflictelor, făcând comunicarea o adevărată plăcere. Și, după cum spunea Octavian Goga, «Războiul întregirii neamului l-a decretat conștiința tuturora, nu ca o socoteală de câștig, ci ca o pornire furtunoasă fără frâu, un uragan moral exprimat nimerit în fraza lapidară a răposatului Filipescu: „Sire, ori te încoronezi la Alba – Iulia, ori mori pe Câmpia Turzii, altcum praf s-alege și de țară și de dinastia ta”».

A republicat asta pe Corabia cu gânduri a Marinei Costa – Marina Costa s shipload of thoughts și a comentat:
Un articol foarte interesant, scris de un adolescent!
ApreciazăApreciază