„Răzvrătiții mărilor” – Marina Costa

De cărți nu ducem lipsă, timp să avem. Se pare că și în anul 2023 autorii contemporani ne surprind cu titluri de-a dreptul captivante și savuroase, despre aventură și spiritul de a călători, deși „…ce-i mai… frumos ori mai durabil și mai adevărat pe lume este la tine acasă…” – după cum spunea Silvan G. Escu în prefața povestirilor de astăzi!

Doamna Marina Costa, cunoscută atât pe blogul meu, cât și în lumea literară drept o povestitoare desăvârșită și un Jules Verne al vremurilor noastre, revine în atenția cititorilor cu o colecție de 21 de povestiri de proză scurtă. Unele mai scurte, altele de o întindere puțin mai mare, tratând subiecte diferite, însă având aceeași temă (călătoria), au cel puțin două lucruri în comun: maniera impresionantă și perspectiva din care sunt redactate.

Seria micilor povestiri debutează cu „Până treci puntea”, istorisire care îl aduce în prim plan pe Kevin Price de pe corabia piraților – aflați într-un conflict remarcabil cu soldații francezi. Ei bine, protagonistul nostru se face frate cu oamenii lor până trece puntea, fiind crezut fără vreo îndoială.

De asemenea, ceea ce este de-a dreptul impresionant reprezintă fluiditatea și ritmul în care povestea curge, pe alocuri, asemenea unei poezii. Condeiul autoarei, după cum exemplifică și Petre Rău, este unul sigur, plin cu informație și experiență scriitoricească. Pe de altă parte, în procesul de parcurgere a celor aproximativ 200 de pagini, cititorul este inevitabil transpus și teleportat pe insulele și colțurile de lume în care personajele interacționează și formează rama a ceea ce se numește o poveste reușită.

De ce să citim cărți de aventură? Ei bine, pentru ruperea de cotidianul obișnuit, dar și pentru că acestea pot fi considerate niște cărți de vizită a imaginației celui care dă viață a ceva ce nu există, de fapt – cel puțin fizic. Poate că acum 200 de ani, atunci când oamenii erau privați de opere remarcabile ale literaturii de referință, nu toți aveau posibilitatea să treacă prin insule, peninsule, arhipelarguri sau să bifeze continent după continent. Astăzi însă, nu e musai să te duci fizic, e de ajuns să însoțești un Kevin, în cazul dat. Ceea ce înseamnă că lumea e a celor care citesc (Rick Holland). Și, aș adăuga eu, a celor care scriu.

Țin să felicit autoarea pentru tot interesul acordat și efortul depus în ceea ce privește scrierea romanelor sale, care – se observă cu ușurință – pornește de la o documentare asiduă și foarte detaliată. De la coperta foarte sugestivă, până la ultimul cuvânt al ultimei povestiri, „Leac împotriva singurătății”, absolut totul este de un bun augur. Inclusiv micile descrieri inserate pe parcurs… și, că tot veni vorba de secvențele prototipice, narațiunea se îmbină și în acest caz, ca în celelalte, foarte bine cu dialogul și evocarea ideilor trecute prin filtrul autoarei. De asemenea, țin să mulțumesc d-nei Costa pentru exemplarul oferit, publicat la Cassius Books – după cum am spus, anul acesa.

O puteți achiziționa folosind butonul de mai jos, zilele acestea chiar la promoție.